ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grîne); orzărie, s. f. (lan de orz); orzișor, s. m. (arpacaș); orzoaică, s. f. (varietate de orz); orzăreț (var. urzăreț), adj. (varietate de pere).
orz n., pl. urĭ și oarze (lat. hórdeum, it. orzo, pv. ordi, fr. vpg. orge). O plantă graminee (hórdeum vulgáre). Grăunțele acesteĭ plante: dă orz caluluĭ! A strica orzu pe gîște. V. gîscă. – La popoarele nordice, orzu ține locu grîuluĭ și servește la făcut pîne [!]. Maĭ spre sud, el servește și ca nutreț cailor. Arpacașu e orz decorticat, ĭar grisa e orz sfărămat [!]. Tot din orz se prepară și malțu, care servește la făcut bere.
ORZ (lat. hordeum) s. m., s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale și perene din familia poaceelor, cu rădăcini fasciculate și tulpini înalte de 80-130 cm, frunze liniare, mai late ca ale grâului, cu limbul ondulat și cu spic lung, format din 4-6 rânduri de boabe. Se cultivă ca furaj, având o valoare nutritivă ridicată; constituie materia primă în industria berii și a spirtului. Se folsește și în alimentație, ca surogat de cafea, arpacaș etc. Din cele c. 30 de specii, cele mai cultivate sunt o. comun (Hordeum vulgare) și orzoaica. Este una dintre cele mai vechi plante agricole, cunoscută din comuna primitivă. Se cultivă în Europa, Asia, America, Africa, cea mai mare producătoare fiind Rusia (14,1 mil. t., 2000). ♦ Boabele plantei descrise mai sus. 2. S. n. (La pl.) Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1).
orz1 (plantă) s. m.
orz2 (bob/lan de orz) s. n., (sorturi) pl. órzuri, (lanuri) oárze
orz n. gen de cereale din fam. gramineelor (Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM].
ORZm. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescență în formă de spic, ale cărei boabe sunt folosite ca furaj și în alimentație. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gâște a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merită. /<lat. hordeum
orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri, (lanuri) oárze
Orzul, in functie de gradul de procesare, poate fi decorticat, scotian si perlat. Este adaugat adesea la supe si tocane, dar poate fi gatit si de unul singur, sau, in cazul orzului perlat, amestecat cu orez.
Este folosit la prepararea crochetelor, pateurilor, budincilor.
