MÓNTĂ,monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.
MONTÁ1,montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter.
MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.
MONTÁvb. I. tr.1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].
MÓNTĂs.f.1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte].
MONTÁ1vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)
MONTÁ2vb. tr. (despre animale mascule) a efecuta monta (1). (< montă)
MÓNTĂs. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte)
*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ [!] la vite, bătaĭe.
montá(a ~) vb., ind. prez. 3 monteáză
móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte
montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină;2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin;4. a prepara: a monta o intrigă;5.fig. a excita în contra cuiva: l´a montat rău.
MÓNTĂ ~ef. 1) Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducției. 2) Loc special pentru împerecherea animalelor. /<fr. monte
montá (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montéz, 3 sg. și pl. monteáză
