Ce înseamnă “melancolic”?
“melancolic” în DEX
- MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. (și adv.) stăpânit de melancolie; deprimat. ◊ care exprimă melancolie; trist, posomorât. 2. care suferă de melancolie (2). (< fr. mélancolique)
- MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din fr. mélancolique.
- MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de melancolie, de tristețe; deprimat; care are fire închisă. ♦ Care arată, care exprimă melancolie. 2. Care suferă de melancolie (2). [< fr. mélancolique].
- *melancólic, -ă adj. (vgr. melagholikós). Cuprins de melancolie. Trist, descurajat. Care inspiră o vagă tristeță: cîntec melancolic, a cînta melancolic.
- melancólic adj. m., pl. melancólici; f. melancólică, pl. melancólice
- melancolic a. 1. în care domină melancolia: trist, mâhnit; 2. care inspiră melancolie.
- MELANCÓLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de melancolie; propriu melancoliei. Gând ~. 2) Care suferă de melancolie; bolnav de melancolie. 3) Care este curpins de melancolie. Caracter ~. 4) Care inspiră melancolie; în stare să producă melancolie. Muzică ~că. Privire ~că. /<fr. mélancolique
- melancólic adj. m., pl. melancólici; f. sg. melancólică, pl. melancólice
“melancolic” în Dicționarul Român - Francez
- melancolique
“melancolic” în Dicționarul Român - German
- schwermütig
- tiefsinnig
- trübsinnig
- wehmütig
Care este antonimul cuvântului “melancolic”?
- Melancolic ≠ șăgalnic
Care este sinonimul cuvântului “melancolic”?
- MELANCÓLIC adj. 1. trist, (înv.) melanholicos. (Om ~; privire ~.) 2. v. elegiac. 3. posomorât, trist. (O noapte ~.)