Ce înseamnă “mândrie”?

“mândrie” în DEX

  • MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie.
  • mândríe s. f., art. mândría, g.-d. art. mândríei; pl. mândríi, art. mândríile
  • mândrie f. 1. în sens bun: sentiment nobil și înalt ce provine dintr’o încredere legitimă în propriul său merit și care îmboldește la fapte mari; 2. în sens rău: sentiment exagerat se imitează mândria legitimă și care face să ne credem mai presus de semenii noștri. [Vechiu-rom. mândrie, înțelepciune («începutul mândriei frica Domnului», Coresi); sensul intermediar este cumințenie exagerată, semeție, trufie; v. mândru].

“mândrie” în Dicționar Român - Englez

  • pride

“mândrie” în Dicționarul Român - Francez

  • fierte

Care este sinonimul cuvântului “mândrie”?

  • MÂNDRÍE s. 1. v. semeție. 2. v. fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare.
  • MÂNDRÍE s. v. frumusețe, înțelepciune, mândrețe, splendoare, strălucire.

“mândrie” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Incredere in calitatile proprii; pretuire de sine peste masura.