LAN(I)-/LANO-, -LÁNĂelem. „lână”. (< fr., it. lan/i/-, cf. lat. lana)
LAN,lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.
LAN- Element prim de compunere savantă cu sensul de „lână”. [Var. lani-, lano-. / < it., fr. lani, cf. lat. lana].
lan (lánuri), s. n. – 1. Lanț, cablu. – 2. Semănătură, pămînt arabil. Sl. (pol., rut., rus.) lan „lanț” (Cihac, II, 165; Tiktin; DAR); pentru sensul al doilea, cf. curea, funie, prăjină, lanț. Cf. lanț.
lan n., pl. urĭ (vgerm. *lann, land, țară, regiune rurală, de unde și rut. rus. lan, pol. lan, ceh. lán, pl. lany, cîmpurĭ. Cp. cu ban. V. și Bern. 1, 705). Holdă, ogor întins: un lan de grîŭ.
lan s. n., pl. lánuri
lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins: lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].
LAN ~urin. 1) Teren agricol semănat cu același fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan
