IZBÂNDÍ,izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.
izbândí(a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 să izbândeáscă
izbândì v. 1. a reuși; 2. a-și răsbuna pe deplin: tânăru își izbândise pentru înfruntările ce pățise ISP. [Slav. IZBONDÕ, a covârși].
IZBÂNDÍ,izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. — Din sl. izbondon.
izbândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbândeáscă
