INTOLERÁNȚĂ,intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.
INTOLERÁNȚĂs. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)
INTOLERÁNȚĂs.f.1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].
*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.
intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe
intoleranță f. lipsă de toleranță.
INTOLERÁNȚĂ ~ef. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance