Ce înseamnă “interogativ”?
“interogativ” în DEX
- INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif.
- INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
- INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].
- *interogatív, -ă adj. (lat. inter-rogativus. V. pre-rogativă). Gram. Care arată întrebarea, de întrebare: propozițiune interogativă, gest interogativ. Adv. În mod interogativ: a privi interogativ.
- interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. interogatívă, pl. interogatíve
- interogativ a. ce arată o întrebare: semn interogativ.
- INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif
- interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. sg. interogatívă, pl. interogatíve
“interogativ” în Dicționar Român - Englez
- interrogative
“interogativ” în Dicționarul Român - Francez
- interrogatif
“interogativ” în Dicționarul Român - German
- fragend
- interrogativ
Care este sinonimul cuvântului “interogativ”?
- INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton ~.)