Ce înseamnă “incuviintare”?

“incuviintare” în DEX

  • ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
  • încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul.
  • încuviințáre f., pl. ărĭ. Aprobare, admisiune, permisiune.

“incuviintare” în Dicționar Român - Englez

  • agreement etc. v. incuviinta
  • allowance
  • approval

Care este antonimul cuvântului “incuviintare”?

  • Încuviințare ≠ dezaprobare

“incuviintare” în Dicționarul de Argou

  • încuviințare, încuviințări s. f. (intl.) 1. palmă grea, pumn greu. 2. lovitură dată cu palma sau pumnul.

Care este sinonimul cuvântului “incuviintare”?

  • ÎNCUVIINȚÁRE s. 1. v. aprobare. 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (livr.) accept, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.)