IMPLICÍT, -Ăadj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].
IMPLICÍT, -Ă,impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.
IMPLICÍT, -Ăadj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)
IMPLICÍT, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.
*implícit, -ă adj. (lat. implicitus îld. implicátus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins în vorbă, dar nu în terminĭ formalĭ: libertatea e condițiunea implicită a responsabilitățiĭ morale. Încredere implicită, încredere dată fără examin [!] anterior. Voință implicită, care se manifestă maĭ mult pin [!] fapte de cît [!] pin vorbe. Propozițiune implicită, eliptică, exprimată pintr´un [!] singur cuvînt, ca: Fie! Sărițĭ! Adv. În mod implicit: ideĭe conținută implicit într´alta. – Și implicít (după fr.). V. explicit.
implicít adj. m., pl. implicíți; f. implicítă, pl. implicíte
implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.
IMPLICÍT ~tă (~ți, ~te)și adverbial (în opoziție cu explicit) Care se cuprinde în mod virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la sine înțeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus
implicít adj. m., pl. implicíți; f. sg. implicítă, pl. implicíte
