HÚLĂ1,hule, s. f. (Pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula.
HÚLĂ2,hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle.
HÚLĂ3,hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec.
HÚLĂs. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle)
HÚLAs.f. v. hula-hoop.
HÚLĂs.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle].
húlă (húle), s. f. – 1. Calomnie, ponegrire. – 2. Blasfemie, ocară. – 3. (Adj.) Mizerabil. Sl. chula (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 144; DAR; Conev 101), cf. bg. hul, sb., slov. hula, rus. chula. – Der. hulnic, adj. (înv., defăimător); huli, vb. (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a disprețui), din sl. chuliti; hulitură, s. f. (înv., defăimare; înv., persecutare); hulenie, s. f. (înv., blasfemie); hulitor, adj. (calomniator); huligan, s. m. (om zdravăn, golan, derbedeu), primul sens prin confuzie cu găligan iar al doilea, împrumutat cu cuvîntul, din rus. chuligan; huliganism, s. n. (tulburare a ordinii și moralei publice).
húlă (húle), s. f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137).
1) húlă f., pl. e.Munt. Trans. Drum pe unde nu încape de cît [!] un car.
2) húlă f., pl. e (vsl. hula). Rar azĭ. Oprobriŭ, bîrfire, calomnie.
3) *húlă f., pl. e (fr. houle, d. bretonu hul, val). Mar. Mare agitațiune a valurilor după furtună.
húlă s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
hulă f. 1. blestem; 2. bârfeală, calomnie: începură a băga multe hule asupra lui BĂLC.; 3. ocară: numai hulă și ură își ridicase asupră-și prin năpăstuirile sale OD. [Slav. HULA].
HÚLĂ1~ef. 1) Vorbă jignitoare; ofensă; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei ființe, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula
HÚLĂ2~ef. Mișcare ondulatorie succesivă care agită suprafața mării după furtună. /<fr. houle
húlă (injurie, mișcare a mării, surpătură de munte) s. f., g.-d. art. húlei; pl. húle
-HULIRE
Cuvant injurios rostit la adresa lui Dumnezeu si a celor sfinte, prin care se jigneste maretia si puterea Lui.
Hula este pronuntarea injuriei fata de numele lui Dumnezeu sau al uneia din Persoanele Sfintei Treimi (Rom. 2, 24; I Tim. 6, 1 ; Apoc. 13, 6; 16, 9, 11, 21).
Tot hula este si injosirea numelui, a cuvantului si a invataturii lui Dumnezeu (I Tim. 6, 1).
