“gin” în DEX
- GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.
-
- GIN2(O)-, -GÍN /GINECO- elem. „femeie”. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gynéco-, cf. gr. gyne, gynaikos)
- GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)
- GIN- v. gineco.
- -GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne].
- gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.
- GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].
- 1) gin, V. ghin.
- 2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.
- 3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.
- gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri
- gin n. sondă cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile de cegă. [Origină necunoscută].
- gin m. geniu rău, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.
- GIN ~uri n. (în țările anglo-saxone) Băutură alcoolică fabricată din cereale prin adăugarea boabelor de ienupăr. /<engl., fr. gin
- gin (băutură) s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri
“gin” în Dicționar Român - Englez
“gin” în Dicționarul Englez - Român
- capcana, cursa
gin, bautura din ienupa
- fulie
- gin
- macara de biga
- masina de egrenat (bumbac)
a egrena
- troliu
palan
vartej
“gin” în Dicționarul Englez - Român (tehnic)
“gin” în Dicționarul German - Român
“gin” în Dicționarul Culinar
- Bautura alcoolica obtinuta prin distilarea mustului fermentat de cereale, in care s-au pus boabe de ienupar.
