FOBÍE,fobii, s. f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.
-FOBÍE2elem. -fob2.
FOBÍE1s. f. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ◊ repulsie, antipatie pentru ceva. (< fr. phobie)
FOBÍEs.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică].
*fobíe f. (vgr. phóbos, frică). Cuv. care, în compozițiune, înseamnă fricos de saŭ urîtor de, frică de saŭ ură de:anglobob, -bíe, rusofobie, idrofobie [!].
fobíe s. f., art. fobía, g.-d. art. fobíei; pl. fobíi, art. fobíile
FOBÍE ~if. 1) Stare de teamă obsedantă. 2) Repulsie excesivă față de ceva; aversiune nerezonabilă. [Art. fobia; G.-D. fobiei; Sil. -bi-e] /<fr. phobie
fobíe s. f., art. fobía, g.-d. art. fobíei; pl. fobíi, art. fobíile
