FÁUNĂ,faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.
FÁUNĂs. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune)
FÁUNĂs.f. Totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. [Pron. fa-u-. / < fr. faune, it. fauna].
fáunăs.f.1 Totalitatea speciilor de animale dintr-o regiune, de pe glob, dintr-o epocă geologică etc. ◊ Faună freatică v. freatic. 2 Fig. (peior.) Grup uman tipic pentru un anumit loc. • sil. fa-u-. pl. -e. / <fr. faune. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Fauna, în mitologia romană, soția (fiica sau sora) zeului Faunus și mama regelui Latinus. Era identificată cu Bona Dea (v. și Bona Dea).
*fáună f., pl. e (d. Fáuna, fiĭca orĭ soția luĭ Fáunus [un rege străvechĭ în Lațiŭ], care ĭ-a învățat pe Romanĭ agricultura și a fost adorat după moarte ca zeŭ de pădure și de cîmp. Faunĭ s´aŭ numit pe urmă o mulțime de zeĭ cîmpeneștĭ păroșĭ și cu picĭoare de țap). Totalitatea animalelor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ. Carte care tratează despre aceste animale. V. floră.
faună f. 1. totalitatea animalelor unei țări; 2. operă ce conține descrierea lor.
FÁUNĂ ~ef. Ansamblu de animale care populează globul sau o regiune determinată; regn animal. [Sil. fa-u-] /<fr. faune
fáună s. f. (sil. fa-u-), g.-d. art. fáunei; pl. fáune
