EXIGÍBIL, -Ă,exigibili, -e, adj. (Despre obligații bănești) A cărei executare poate fi cerută de îndată de către creditor. – Din fr. exigible.
EXIGÍBIL, -Ăadj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz. (< fr. exigible)
EXIGÍBIL, -Ăadj. Care se poate cere, asupra căruia se pot ridica pretenții. ♦ (Jur.; despre obligații) Care trebuie îndeplinit în orice caz. [< fr. exigible].
*exigíbil, -ă adj. (d. exig; fr. -ible). Care poate fi exis: impozitu (!) e exigibil tuturor cetățenilor.
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. exigíbilă, pl. exigíbile
exigibil a. care se poate exige: impozitul este exigibil pentru toți cetățenii.
exigíbil adj. m., pl. exigíbili; f. sg. exigíbilă, pl. exigíbile
