ERUDÍT, -Ă,erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus.
ERUDÍT, -Ăadj. (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. ◊ (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< fr. érudit, lat. eruditus)
ERUDÍT, -Ăadj. Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [Cf. fr. érudit, lat. eruditus – cioplit, instruit].
*erudít, -ă adj. (lat. e-rudítus, d. ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită.
erudít adj. m., pl. erudíți; f. erudítă, pl. erudíte
erudit a. și m. învățat.
ERUDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care posedă erudiție; doct; savant. 2) (despre lucrări științifice) Care denotă erudiție. /<fr. érudit, lat. eruditus
erudít adj. m., pl. erudíți; f. sg. erudítă, pl. erudíte
