Ce înseamnă “epifanie”?

“epifanie” în DEX

  • epifaníe s.f. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelație a unei realități sacre, mitice; (fig.; poet.) revelație a unei lumi nevăzute. (< fr. épiphanie, gr. epiphania, apariție)
  • EPIFANÍE (în gr. „”apariție„, ”arătare„, cf. it. epifania) s. f. 1. Apariția sau manifestarea divinității, a lui Dumnezeu. ♦ În creștinism, manifestarea lui Dumnezeu prin întruparea Fiului și prin arătarea Sfintei Treimi cu ocazia botezului lui Iisus, în râul Iordan. 2. Sărbătoare creștină celebrând nașterea după trup a lui Iisus, închinarea magilor și păstorilor, botezul în Iordan și prima minune săvârșită de Iisus la nunta din Cana Galileii. În sec. 4, Biserica Romei a fixat sărbătoarea Nașterii Domnului la 25 dec., păstrându-se pentru e., vechea dată (6 ian.). 3. Manifestarea sau irumperea sacrului în sfera profanului; fenomen specific tuturor religiilor. 4. P. ext. Manifestare sau percepere neașteptată a esenței sau semnificația unui lucru.

“epifanie” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Epifanie (315-403), episcop de Salamis, in Creta. Din lucrarile sale, cela mai importante sunt: Ancoratul şi Panarion. Ancoratul este un tratat scris la cererea comunitaţii creş­tine din Syedra in Pamfilia, tulburata de acţiunile pnevmatomahilor. Arata ca Duhul este Dumnezeu adevarat; dezvolta o invatatura impotriva lui Apolinarie, iar invierea trupului o indreapta impotriva paganilor şi a origeniştilor. Panarion a fost conceput cu scopul de a vindeca pe toţi cei care au fost muşcaţi de şarpele ereziei şi a-i proteja pe cei ce s-au pastrat in credinţa. Tratatul combate aproximativ 80 de erezii.
  • Ma­nifestarea lui Dumnezeu, mai ales prin intruparea Fiului si prin aratarea Sfintei Treimi cu ocazia botezarii lui Iisus Hristos, in Iordan, de catre Ioan. Pana in secolul al IV-lea, sarba­toarea Epifaniei se referea la mai multe evenimente din is­toria mantuirii : nasterea dupa trup a Fiului lui Dumnezeu, inchinarea magilor si pastorilor, Botezul in Iordan si cea dintai minune la nunta din Gana. Toate acestea se sarbatoreau impreuna la 6 ianuarie (data solstitiului de iarna in calenda­rul de atunci), asa cum se practica si azi in Bisericile copta si armeana. In secolul al IV-lea, dupa mutarea solstitiului la 25 decembrie, Biserica Romei a fixat sarbatoarea Nasterii Domnului la 25 decembrie, pentru Epifanie pastrand data ei veche, adica la 6 ianuarie. Practica romana a fost pre­luata in Rasarit : catre 380 sfantul Grigorie Teologul o intro­duce la Constantinopol, iar sfantul Ioan Hrisostom, in aceeasi perioada, o aplica in Biserica Antiohiei.
  • Epifanie (sec. II), scriitor gnostic şi fon­dator al "Gnozei monadice" din prima jumatate a sec. II. El susţinea ca raul moral nu exista, este o ficţiune a legilor umane, care pervertesc voinţa Creatorului.