ECONÓMIC, -Ă,economici, -ce, adj. 1. Care aparține economiei, privitor la economie; economicesc. 2. (Și adv.) Care cere puține cheltuieli, care permite economii; ieftin, convenabil, economicos. – Din fr. économique.
ECONÓMIC, -Ăadj. 1. referitor la economie. 2. care cere puține cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil. (< fr. économique, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos)
ECONÓMIC, -Ăadj.1. Referitor la economie; de (din) economie. 2. Care cere puține cheltuieli, eforturi, cu care se cheltuiește puțin; ieftin, convenabil. [Cf. fr. économique, it. economico, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos].
*económic, -ă adj. (vgr. oikonomikós). Relativ la economie (fie particulară orĭ politică). Care micșorează cheltuĭelile: locandă economică. Adv. Cu economie, fără cheltuĭelĭ inutile: a trăi economic. – Și iconómic și iconomicós (după ngr. ikonomikós).
económic adj. m., pl. económici; f. económică, pl. económice
economic a. 1. ce ține de economie; 2. ce micșorează cheltuielile: birt economic. ║ adv. cu economie.
ECONÓMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de economie; propriu economiei. Colaborare ~că. 2) Care necesită cheltuieli reduse; cu cheltuieli mici; economicos. Metodă ~că de prelucrare a lemnului. /<fr. économique
económic adj. m., pl. económici; f. sg. económică, pl. económice
