DRÓJDIE,drojdii, s. f. 1. Substanță depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaț de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (și eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen.
drójdie (drójdii), s. f. – 1. Zaț. – 2. Sediment. – 3. Ferment, preparat industrial întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. Megl. (drujdeală). Sl. droždije (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88), cf. bg. droždie, sb. drožda, slov. droždije, ceh., rus. droždi. – Der. drojdios, adj. (dens, plin de drojdie, impur).
drójdie f. (vsl. droždiĭe, droštiĭa, bg. droždie, rus. droždi, drožži, d. vgerm. trusana, ngerm. drusen, engl. dregs). Ceĭa ce se depune pe fundu vasuluĭ dintr’un lichid. drojdie de vin, de cafea. Drojdie de bere, țaĭcă, ferment care conține o cĭupercă microscopică (saccarómyces cerevisiae) care face să dospească aluatu. Fig. Lepădătură, gunoĭ social: aceștĭ oamenĭ îs drojdia societățiĭ.
drójdie(-di-e) s. f., art. drójdia (-di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile(-di-i-)
drojdie f. 1. rămășiță din fermentarea vinului în buți: drojdia e întrebuințată de brutari la dospitul pâinii și de rachieri la facerea rachiului de drojdie; 2.fig. lepădătură: drojdia societății. [Slav. DROJDIĬE].
DRÓJDIE ~if. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentația alcoolică sau dospirea aluatului. 2) Preparat conținând asemenea microorganisme și folosit la dospirea aluatului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas când un lichid se află mai mult timp în el. ~ de vin. 4) fig. Ceea ce rămâne după ce se consumă ceva; rămășiță. 5) cu sens colectiv fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; pleavă; putregai. [Art. drojdia; G.-D. drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijen
drójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil. -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (sil. -di-i-)
1. Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentatia alcoolica sau dospirea aluatului. 2. Preparat continand asemenea microorganisme si folosit la dospirea aluatului. 3. Materie care se depune pe fundul unui vas cand un lichid (mai ales vin) se afla mai mult timp in el.
DRÓJDIE s. 1. levură, (reg.) țaică. (~ de bere.)2. v. maia. 3.drojdie selecționată = ferment selecționat. 4. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.)5. v. zaț.
