DIAFRAGMÁ,diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.
DIAFRÁGMĂ,diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.
DIAFRÁGMĂs. f. 1. mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. 3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
DIAFRAGMÁvb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)
DIAFRÁGMĂs.f.1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].
DIAFRAGMÁvb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].
* diafrágmă f., pl. e (vgr. diáphragma, d. diaphrásso, separ pintr’o îngrăditură). Anat. Un mușchĭ foarte lat și supțire care desparte peptu de pîntece. Păretele care separă nările. Bot. Păretele care desparte în maĭ multe cavitățĭ fructele capsulare. Fis. La gramofon, membrană care, fiind prinsă într’un cerc, servește la reproducerea sunetelor. La un instrument optic, disc opac care are la mijloc o gaură și servește la regularea cantitățiĭ de lumină care trebuĭe să intre. – Curat rom. primez.
diafrágmă(di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme
diafragmă f. 1. mușchiu subțire și lat ce separă pieptul de abdomen; 2. îngrădire cartilaginoasă între nări.
DIAFRÁGMĂ ~ef. 1) Mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibrație. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma
diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. și pl. diafragmeáză
diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme
Element structural de rigidizare a constructiilor avand grosimea extrem de mica in raport cu celelalte dimensiuni (14-20-30 cm), reprezentat de o placa plana verticala sau un planseu;
