Ce înseamnă “despuietor”?

“despuietor” în DEX

  • despuietór, despuietóri, s.m. (înv.) stăpân, despot.
  • despuĭetór, -oáre s. (d. despuĭ, -pun). Vechĭ. Stăpîn, stăpînitor (ca trad. a vgr. despótes și vsl. vladyka). – Și -puitor și -punetor.