COSOROÁBĂ,cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.
cosoroábă, cosoroábe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.
coșoroábă, coșoroábe, s.f. (reg.) 1. plantă numită și văzdoagă.2. (la pl.) mere și pere uscate.
cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).
cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ [!]: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.
cosoroábă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe
COSOROÁBĂ ~ef. pop. 1) Element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori
cosoroábă s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe
Piesa din lemn de dimensiunile unei grinzi sau unei rigle asezata orizontal deasupra peretilor unei case, în lungul acoperisului, pentru a sustine capriorii;
