CONTRAVÂNTUÍRE,contravântuiri, s. f. Element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții. – Contra1 + vântuire (rar < vântui).
CONTRAVÂNTUÍREs. f. element de construcție, grindă cu zăbrele, având rolul de a mări rezistența construcției la presiunea vântului, la trepidații etc. (după fr. contreventement)
contravântuíre s. f., g.-d. art. contravântuírii; pl. contravântuíri
contravântuíre s. f., g.-d. art. contravântuírii; pl. contravântuíri