“conduita” în DEX
- CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.
- CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)
- CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].
- *conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).
- conduítă s. f., g.-d. art. condúitei; pl. conduíte
- conduită f. modul de a se conduce, purtare.
- CONDUÍTĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite
- conduítă s. f., pl. conduíte
“conduita” în Dicționarul Român - Francez
“conduita” în Dicționarul Român - German
Care este sinonimul cuvântului “conduita”?
- CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. com-portare.
