CLANDESTÍN, -Ă,clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
CLANDESTÍN, -Ăadj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)
CLANDESTÍN, -Ăadj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].
*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. clandestínă, pl. clandestíne
clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.
CLANDESTÍN, -Ă,clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). — Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne