BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.
boiá (boiéle), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.
boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele
BOIÁ, (1)boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Ardei roșu uscat și pisat mărunt, întrebuințat drept condiment. – Tc. boya.
boĭá f., pl. ĭele (turc. boĭa, ngr. bogĭá, bg. alb. boìa). Mold. Munt. est. Văpsea, substanță cu care se colorează (stofele, obĭectele, păru ș.a.). Munt. Praf de ardeĭ roș de pus în bucate. – Și buĭa (Munt. est). V. cĭușcă.
boià f. 1. vopsea de orice coloare pentru lână și postavuri; 2. dres roșu (pentru obraz și păr): baba își pune boia în păr AL. 3. ardeiu roșu pisat mărunt; 4. sos la bucate făcut cu oțet și legume. [Turc. BOYA].
BOIÁ, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. — Din tc. boya.
BOIÁ ~iélef. pop. 1) Substanță colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau de protecție; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplică în special pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub formă de praf roșu, obținut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya
boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélii; pl. boiéli
