BALCÓN,balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon.
BALCÓNs. n. 1. platformă ieșită în afară, pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului. (< fr. balcon, it. balcone)
BALCÓNs.n.1. Platformă (cu balustradă) ieșită în afară, așezată pe una dintre fețele unei clădiri și comunicând cu interiorul. 2. Galerie circulară a unei săli de spectacole, situată de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].
balcón (balcoáne), s. n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105).
balcon,balcoane, s. n. sân, țâță.
BALCÓN,balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol așezată deasupra parterului și cuprinzând locuri pentru spectatori, auditori etc. – Fr. balcon.
balcón n., pl. oane (fr. balcon, it. balcóne, d. vgerm. balcho, ngerm. bálken, grindă). Proeminență a uneĭ ușĭ saŭ ferestre de la etaj. Lojă în teatru lîngă avanscenă. V. ceardac, sacnaslŭ.
balcón s. n., pl. balcoáne
balcon n. 1. pridvor neacoperit, înconjurat cu parmaclâc, ce se află în fața casei; 2. galerie de fiecare parte la avanscena unui teatru.
BALCÓN,balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. — Din fr. balcon.
BALCÓN ~oánen. 1) Platformă cu balustradă, fixată la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-o ușă. 2) Parte a unei săli de spectacole sau conferințe, așezată deasupra parterului. /<fr. balcon
