ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.
ZAHARÍNĂs.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. [cf. fr. saccharine].
ZAHARÍNĂs. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. (< fr. saccharine)
zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei
ZAHARÍNĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. – Fr. saccharine.
*zaharínă, V. saharină.
zaharină f. preparat organic cunoscut în chimie sub numele de Sulfimida Benzoica: e un preparat de 300 ori mai dulce decât zahărul, cu care adesea e înlocuit.
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. — Din fr. saccharine.
ZAHARÍNĂf. Substanță organică albă, cristalizată, mult mai dulce decât zahărul, dar lipsită de valoare nutritivă, folosită de bolnavii de diabet ca substituent al zahărului. /<fr. saccharine
Substanta organica solida, cristalizata, greu solubila in apa, cu o putere de indulcire de 500 de ori mai mare decat a zaharului, netoxica si neasimilabila, intrebuintata ca inlocuitor al zaharului in alimentatia bolnavilor de diabet.
