TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.
TACT1s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].
TACT2s.n.1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].
TACTs. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)
tact (-turi), s. n. – 1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Takt › rus. takt. – Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.
1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.
2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.
tact1 (simț al măsurii, pipăit) s. n.
tact2 (cadență) s. n., pl. tácturi
tact n. 1. pipăit; 2.fig. judecată fină și sigură: are tact.
tact n. succesiune regulată a variațiunilor de sonuri: a bate tactul.
tact n. Mold. V. taht:ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.
TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. — Din germ. Takt, fr. tact.
TACT2 s. n. v. taht.
TACT1n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt
TACT2 ~urin. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /<fr. tact, germ. Takt
