RAMÁ,ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.
RÁMĂ1,rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.
RÁMĂ2,rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.
RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ◊ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.
RẤMĂ,râme, s. f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.
RAMÁvb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].
RÁMĂ2s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)
rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.
râmă,râme s. f. (glum.)1. penis (mai ales de dimensiuni reduse). 2. autobuz articulat.
1) *rámă f., pl. e (fr. rame, d. ramer, lat. *remare, it. remare, a vîsli). Mar. Lopată de mînat luntrea. V. opacină.
2) *rámă f., pl. e (d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unuĭ tabloŭ.
ramá(a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rameáză
rámă s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme
râmá(a ~) vb., ind. prez. 3 rấmă
rấmă s. f., g.-d. art. rấmei; pl. rấme
RÁMĂ1 (‹ germ.) s. f. 1. Cadru de lemn, de metal, de ceramică, simplu sau ornamentat, cu contur diferit (poligonal sau curb), care protejează, susține o placă, un geam, marginile unui obiect (ex. ale unei oglinzi), care menține o pânză întinsă. 2. Fâșie de piele flexibilă, cusută pe marginea încălțămintei, care fixează talpa.
RÁMĂ2 (‹ fr.) s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord.
RÁMĂ3 (‹ fr.) s. f. Garnitură de vagoane de metrou.
râmà v. 1. a scurma sub pământ ca porcii; 2.fig. a roade: mă râmă la inimă să știu ISP. [Lat. RIMARI].
ramă f. cadră, pervaz. [Rus. RAMA (din nemț. Rahmen)].
râmă f. vierme inelat cu corpul rotund, folositor agriculturei (Lumbricus agricola):râmele umblă a ploaie. [Tras din râmà].
Rama f. divinitate indiană, una din incarnațiunile lui Vișnu.
RÁMĂ ~ef. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care servește la îmbi-narea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)
RÂMĂ ~ef. Vierme cu corpul lung și subțire, inelat, de culoare roșcată, care trăiește în pământ, hrănindu-se cu resturi vegetale, și care apare la suprafață după ploaie. /v. a râma
ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză
rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme
Complex (schelet, cadru)din lemn, metal sau alte materiale format de regula din patru bare imbinate in forma de dreptunghi. La o rama situata in plan vertical, elementele orizontale se numesc traverse iar cele verticale se numesc montanti.
Eroul principal al epopeii sanscrite Ramayana si al unui episod din Mahabharata. Este a sasea incarnare a zeului Visnu. Simbolizeaza pacea, odihna. Are misiunea de a distruge grupul demonilor Raksas din insula Lanka.
Divinitate hindusa, erou al poemului epic Ramayana. Este considerat prototipul barbatului ideal, model de eroism, cinste si virtute. Cultul sau a luat fiinta prin sec. XI.
Oras la 10 km de Ierusalim; de aici au fost porniti iudeii si dusi in robia Babilonului.
