PRIDVÓR,pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ.
pridvór (pridvoáre), s. n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.
pridvór n., pl. oare (vechĭ pritvor, d. vsl. pritvorŭ, îngrăditură, portic, d. ivoriti, a face, zatvoriti, a închide [V. zăvor]; sîrb. pritvor, arest, rus. pritvor, pridvor de biserică, nsl. pridvor; ung. pitvar. Dar cp. și cu vsl. pridvoriĭe, vestibul, d. dvorŭ, curte, casă, și dvĭrĭ, ușă [V. dveră]). Portic, acoperemînt [!] sprijinit pe cîțĭ-va stîlpĭ în fața bisericiĭ saŭ și la casele de țară. – Și privdor și privor (Munt.). V ceardac și tîrnaț.
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvor n. 1. galerie exterioară formând un balcon; 2. tindă: la biserică în pridvor POP.; 3. în special, tinda morii de vânt. [Slav. PRITVORŬ, tindă].
PRIDVÓR ~oáren. Terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor. /<sl. pritvoru
