PÁGUBĂ,pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.
págubă (págube), s. f. – Daună, prejudiciu, pierdere. Sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. păgubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti „a pierde”; păgubaș, s. m. (victimă, om care pierde, prejudiciat); păgubitor, adj. (care aduce pagubă); păgubos, adj. (dezavantajos; nefast); păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător); despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanșa), format după fr. dédommanger.
págubă f., pl. e (vsl. bg. rus. páguba. V. deșu-gubină, guban). Daună, stricăcĭune: focu, seceta, ploaĭa a cauzat marĭ pagube. Perdere [!]: din acest negoț m´am ales cu o pagubă de 20,000 de francĭ. Atîta pagubă! saŭ pagubă´n cĭupercĭ! nu-mĭ pasă! puțin îmĭ pasă!
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagubă f. 1. pierdere: paguba nu e mare;2. stricăciune cauzată: în paguba lui. [Slav. PAGUBA, pierdere].
PÁGUBĂ ~ef. 1) Pierdere materială sau spirituală suferită de cineva; daună. 2) Stricăciune pricinuită cuiva; daună. ◊ A fi în ~ a păgubi. ~-n ciuperci (atâta ~) puțin îmi pasă. [G.-D. pagubei] /<sl. paguba
Paguba materiala sau prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. Vatamarea (paguba, prejudiciu) materiala sau morala poate fi rezultatul unei infractiuni. Unele infractiuni, cum sunt cele de pericol, nu pot genera prejudicii materialesau morale. Orice paguba materiala, provocata ca urmare a savarsirii unei infractiuni da dreptul celui vatamat la despagubire, atrage obligatia de a repara. Potrivit dispozitiilor procesual penale, repararea pagubei se face in natura (restituirea lucrului, restabilirea situatieianterioare savarsirii infractiunii etc.) sau prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta. Provocarea unei pagube importante economiei constituie o agravanta a infractiunii de subminare a economiei nationale. Pagubele materiale mai mari de 200 000 de lei sunt definite de lege ca avand consecinte deosebit de grave ale infractiunii si atarag o raspundere penala agravata.
