MÚFĂ,mufe, s. f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care servește la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manșon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.
MÚFĂs.f.1. Bucată scurtă de țeavă cu filet interior, care servește la îmbinarea a două țevi; manșon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe].
MÚFĂs. f. 1. manșon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe)
múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe
MÚFĂ ~ef. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, țevilor, cablurilor; manșon. /<germ. Muffe
Parte largita la extremitatea unei piese tubulare, care permite imbinarea acestui capat cu capatul altei piese, pe care il imbraca.Piesa cilindrica folosind la innadirea a doua piese tubulare, imbracandu-le pe amandoua; mufele pot fi filetate sau nu.
