LAURENȚIU (c. 210 sau 220-258), martir creștin de origine spaniolă. Diacon al bisericii din Roma în timpul papei Sixtus al II-lea. Martirizat în timpul împăratului Valerian (potrivit tradiției a fost ars pe rug). Cultul lui era răspândit în Biserică încă din sec. 4. Mormântul său se află pe via Tiburtina, loc în care Constantin cel Mare a ridicat o bazilică. Canonizat. Comemorat de Biserica catolică pe 10 aug.
LAURENȚIU, Dan (pseud. lui Laurențiu Ciobanu) (1937-1998, n. Podu Iloaiei, jud. Iași), poet român. Indiferentă la moda literară, opera lui L. se înscrie în tradiția lirismului orfic, propunând un spațiu sacru, de ceremonii grave, în care sentimentul morții apropie contrariile, armonizându-le („Poziția aștrilor”, „Călătoria de seară”, „Imnuri către amurg”, „Privirea lui Orfeu”, „Mountolive”, „Palatul metafizic”). Critică literară („Eseuri asupra stării de grație”).
Laurențiu (St.) m. numele unui golf și al unui mare fluviu în America de N. 1100 km.
Provine de la laurus (tufa de dafin/laur) sau de la: originar din Laurentum (localitate veche langa Roma). Este forma feminina a numelui latin tarziu Laurus, care insemna dafin. In Roma antica, frunzele de dafin erau folosite pentru a alcatui ghirlandele invingatorilor. Sfanta Laura a fost o martira spaniola din secolul IX care a fost aruncata intr-un vas plin cu plumb topit de catre mauri. O alta purtatoare vestita a fost Laura Secord, o eroina canadiana in timpul razboiului din 1812.
