FĂRĂDELÉGE,fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).
fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi
fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.
FĂRĂDELÉGE ~if. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege
fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi