Ce înseamnă “Exil”?

“Exil” în DEX

  • EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.
  • EXÍL s. n. pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al țării al cărei cetățean este; (p. ext.) plecare voluntară a cuiva din propria-i țară; situația celui exilat. (< fr. exil, lat. exilium)
  • EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări].

“Exil” în Dicționar Român - Englez

  • banishment
    exile (loc)
    (place of) exile
  • exile

“Exil” în Dicționarul Român - Francez

  • exil

“Exil” în Dicționarul Francez - Român

  • exil

“Exil” în Dicționarul Român - German

  • acht
  • ann
  • exil

“Exil” în Dicționarul German - Român

  • exil

Care este sinonimul cuvântului “Exil”?

  • EXÍL s. (JUR.) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~ului.)

“Exil” în Dicționarul Juridic

  • Pedeapsa aplicata, indeosebi, pentru infractiuni politice, constand din obligarea unei persoane de a parasi localitatea in care domicileaza si a se stabili intr-o alta localitate din tara.In antichitate, exilul (surghiun) inlocuia pedeapsa cu moartea,Vechiul drept romanesc prevedea ca cei surghiuniti vor fi inchisi in manastiri.