CHÍȘCĂ,chiște, s. f. (Reg.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.
chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679).
chíșcă f., pl. ște, ștĭ, și (sud) șcĭ (rut. kiška, maț, rus. kišká, pol. kiszka). Stomahu [!] porculuĭ. Cîrnaț făcut din stomahu porculuĭ și din intestinele groase (gîlbajĭ) umplute cu pisat orĭ cu orez și carne tocată. Săculeț lung umplut cu nisip ca să bațĭ pe cineva (un hoț) fără să-ĭ rămîĭe vînătăĭ.
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chișcă f. Mold. cartaboș: podul era plin de chiște CR. [Slav. KIȘKA].
CHÍȘCĂ,chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu came tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. — Din ucr. kyška.
CHÍȘCĂ ~tef. pop. 1) Cârnat de casă preparat din carne tocată și crupe. 2) Tub flexibil prin care se transportă fluidele la distanțe mici. /<ucr. kyșka
