CĂLDĂRÚȘĂ,căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (1). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă.
CĂLDĂRÚȘĂ,căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare(I). 2. Plantă ornamentală cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris).
căldărúșă f., pl. ĭ și e. Căldare mică, maĭ ales aceĭa în care preutu [!] ortodox poartă agheazma cînd merge din casă în casă la ziŭa întîĭa a luniĭ. O plantă renunculacee, toporaș, cincĭ-coade (aquilégia [nigricans și vulgaris]).
căldărúșă s. f., art. căldărúșa, g.-d. art. căldărúșei; pl. căldărúșe
căldărușă f. 1. căldare mică în care preoții pun aiasma și mătăuzul; 2. plantă cultivată pentru frumoasele-i flori albastre, roșii sau violete; are forma unei căldărușe cu cinci cavități, de unde și numele-i de cinci coade, cinci clopoței, etc. (Aquilegia); 3. varietate de struguri.
CĂLDĂRÚȘĂ,căldărușe, s. f. 1. Diminutiv al lui căldare (I). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). — Căldare + suf. -ușă.
CĂLDĂRÚȘĂ ~ef. (diminutiv de la căldare) Plantă ornamentală cu flori albastre, violete si roșii, cultivată în parcuri și grădini. /căldare + suf. ~ușă
căldărúșă s. f., art. căldărúșa, g.-d. art. căldărúșei; pl. căldărúșe
Obiect de cult de forma unui vas mic de arama, in care se pune apa sfintita cu care preotul boteaza casele credinciosilor si care se foloseste mai ales la slujba agheasmei.
