BLANȘÁ,blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.
BLANȘÁvb. tr. a supune operației de blanșare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
blanșá vb., ind. prez. 1 sg. blanșéz, 3 sg. și pl. blanșeáză
A opari sau a fierbe scurt anumite alimente (in special legume), introducandu-le in apa clocotinda (natur, sarata sau cu adaos de otet) pentru a le albi, adica pentru a le pastra o culoare si o textura adecvata in vederea prepararii propriu-zise.
