BELIGERÁNT, -Ă,beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. - Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNT, -Ăadj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)
BELIGERÁNT, -Ăadj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].
BELIGERÁNT, -Ă,beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).
beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.
beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte
beligerant a. care s´află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.
BELIGERÁNT, -Ă,beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. — Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNT ~tă (~ți, ~te)și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant
beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. sg. beligerántă, pl. beligeránte
Stat care se afla in stare de razboi. Calitatea de beligerant poate fi recunoscuta si unei parti din populatia unui stat care desfasoara, intr-o forma organizata, operatii militare impotriva guvernului acestuia, populatiei care lupta pentru eliberarea teritoriului de trupele cotropitoare ale statului agresor, precum si popoarelor care lupta impotriva trupelor guvernelor coloniale pentru dobandirea libertatii si independentei nationale.