AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Din fr. amidon.
AMIDÓNs. n. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule. (< fr. amidon)
AMIDÓNs.n. Substanță organică, aflată în semințe, în fructe etc. sub formă de granule, folosită în industria alimentară, chimică etc. [< fr. amidon].
AMIDON (‹ fr.) s. n. Polizaharid conținut în vegetale (grăunțe, tuberculi și fructe). Este alcătuit din amiloză și amilopectină. Prin hidroliză se transformă în glucoză. Constituie o sursă însemnată de glucide pentru alimentația omului și a animalelor. Se obține mai ales din cartofi și cereale. Se utilizează pentru prepararea glucozei, dextrinei, în industria spirtului etc.
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește, în formă de granule, în semințele, fructele, tuberculele plantelor; se folosește în industria alimentară, chimică etc. – Fr. amidon (< gr.).
amidón n., pl. urĭ (fr. amidon, d. lat. ámylum, vgr. amylon, amidon). Féculă care se scoate maĭ ales din cereale și din care se face scrobeală. (E insolubilă în spirt. La 170° se preface în dextrină). Scrobeală.
amidón (substanță organică) s. n.
amidon n. 1. feculă extrasă din cereale (grâu, porumb, secară, cartofi); 2. pastă din această feculă din care se face scrobeală albă.
AMIDÓN s. n. Substanță organică ce se găsește în semințele, fructele și tuberculele plantelor și care se folosește în industria alimentară, chimică etc. — Din fr. amidon.
AMIDÓNn. Substanță organică, aflată în grăunțele de cereale, în tubercule, în fructe, care, extrasă, se folosește în industria alimentară, farmaceutică, chimică. /<fr. amidon
