ȘÚSTĂ,șuste, s. f. (Arg.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. – Et. nec.
șuștá vb. I (reg.) 1. (refl.) a protesta, a cârti; (în forma: șușca) a se simți nemulțumit de sine însuși, a-și face reproșuri. 2. (în forma: șușca) a lovi puternic; a ghionti; a înăbuși.
șúștă,șúște, s.f. (reg.) parâmă, frânghie, otgon.
suștá (-tésc, -ít), vb. refl. – A se răscula. Lat. suscĭtāre (Drăganu, Dacor., III, 700; REW 8482N). Cuvînt neconfirmat de texte.
șustă,șuste s. f.1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă.
șústă (fam.) s. f., g.-d. art. șústei; pl. șúste
ȘÚSTĂ,șuste, s. f. (Fam.) Aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. — Et. nec.
