ȘLIȚ,șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau intr-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. – Din germ. Schlitz.
șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici.
ȘLIȚs.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ. Schlitz].
ȘLIȚs. n. 1. șanț cu secțiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor. (< germ. Schlitz)
șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură. Germ. Schlitz (Candrea).
șliț s. n., pl. șlíțuri
ȘLIȚ,șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. — Din germ. Schlitz.
ȘLIȚ ~urin. 1) Scobitură în formă de șanț executată la o piesă sau la un element de construcție. 2) Deschizătură făcută la unele obiecte de îmbrăcăminte, având scop practic sau decorativ. /<germ. Schlitz
Sant ingust sapat sau prevazut din executie intr-un element de constructie, cel mai adesea pentru ascunderea unei conducte ce nu trebuie sa ramana aparenta. Dupa montarea conductelor, sliturile se inchid se plasa de rabit si se tencuiesc.
